Capitolul 2

II - Veşti



    Mariana POV:


     --Dar mamă! Nu vreau să ne mutăm.
     --Scumpo, ţi-am spus, avem nevoie de o schimbare. În plus, presimt că o să îţi placă acolo.
     --Ce să-mi placă la un orăşel uitat de lume?
     --Poate faptul că şi verioaşara ta locuieşte acolo. Intervine tata cu nasul încă în rubrica de sport a ziarului
     --Serios?
     --Am aerul că aş glumi?
     --Chiar trebuie să răspund la asta?
     --Nu ai nimic de împachetat?
     --Ştiam că uit ceva.
   Nu pot să cred că au uitat să menţioneze că şi Diana s-a mutat acolo. Părinţi uituci. O să fie o vară lungă. Nici nu vreau să ştiu câte o să se întâmple după ce ne întâlnim. Mă întreb cât de mult s-a schimbat Dia de la fetiţa cu rochiţe şi codiţe împletite.
   Adio, cameră dragă. Din păcate nu ne mai vedem. Toate camerele par atât de goale, parcă nu mai au nici un pic de personalitate. Să sperăm că cealaltă casă va fi la fel de încăpoătoare.

       Diana POV:


     --Trrr!Trrr!Trrrr!
     --Taci, s-a terminat şcoala. Trebuie să îţi scot bateriile mai târziu.
   Frumos, Diana ai început să vorbeşti cu obiectele. E clar, am nevoie de muult somn. Trebuie să recuperez toate dimineţile în care m-am trezit la ora 7. Şi acum, lăsând filozofia la o parte. Înapoi la somn...
     --Diana!!
   E o conspiraţei împotriva somnului!
     --Daaa!
     --Jos! Imediat!
     --Da, da, da.
   Mă ridic cu greu din pat, mergând cu viteza melcului turbat până în bucătărie.
     --Da, mamă, ce e?
     --Am o veste bună pentru tine.
     --Sper că a meritat o trezire atât de matinală.
     --Verişoara ta se mută aici.
     --CE?!!!!
     --Da, ai auzit bine, nu trebuie să ne surzeşti pe toţi. Intervine tata morocănos.
     --Oook. Şi când ajunge? Unde o să stea? Poate să doarmă aici? Bunica ştie că vine? Sunt sigură că nu. De ce nu mi-aţi spui mai devreme? Abia aştept să ajungă.
     --Iao mai încet, titirez adolescentin.
     --Ok, o iau încet.
     --Ajunge peste 2 ore. O să stea la capătul celălat al străzii. O să vedem. Ai dreptate, nu ştie. Vroiam să îţi facem o surpriză. Şi ştiu că nu mai poţi aştepta 2 ore aşa că dute şi cumpără tot ce e pe lista asta, aşa ca să mai treacă timpul.
    --Tu chiar ai înţeles tot ce a spus?
    --Da, dragule, acum ceva vreme şi eu făceam aşa. Nu e greu, odată ce ai trecut prin asta.
    --Înţeleeeg.
   Nu putea să scpae ocazia de a mă trimite la cumpărături, oricum, are dreptate, aşa o să mai treacă timpul. La cât de mare e lista îmi închipui.


           Lucas POV:


     --Spune-mi!
     --Nici nu mă gândesc.
     --Încă 10. Nu cred mai poţi suporta mult.
     --Ahh, nu ştii tu câte pot suporta eu. Chestie.
   Mamă! Ce bine ştie să lovească. Mai că-mi caut maxilarul pe jos. Se prea poate să nu fi trebuit să spun cu voce tare ultimul cuvânt. Dar asta e, nu m-am putut abţine. Proastă obişnuinţă. Totuşi, am afla ceva nou. Lemnul e foarte eficient dacă e tăiat în fâşii subţiri.
     --Dă-i drumul!
     --Ştii cât de mult am muncit pentru al prinde.
     --Nu-mi pasă, bestie, am spus să-i dai drumul.
     --Bine, deşi nu îmi vine să cred că fac una ca asta.
   Click! Lanţurile de la mâini şi picioare s-au deschis. Mă doare tot corpul. Dacă n-ar fi apărut tipul ăsta, aş fi fost nevoit să dezvălui totul. Nu cred că mai suportam mult.
     --Deci, ce vrei de la mine?
     --Cine spune că am nevoie de tine?
     --Nu vii la cel mai bun vânător de recompense doar pentru a avea un partener de discuţie. Aşa că, de ce ai nevoie de mine?
     --Am nevoie de tine.
     --Pentru...
   Frate ce greu scoţi informaţii de la tipul ăsta.
     --Trebuie să le răpeşti pe aceste 2 fete.
   Din buzunarul paltonului cad 2 fotografii. Două fotografii care au trezit cele mai nenorocite momente din viaţa mea. Nu credeam că sunt în viaţă. Adică nu ar trebui, le-am văzut murind în acel incendiu, şi o dată cu ele şi umanitatea mea.   Dar totuşi... poate... nu, nu se poate, eu însumi am pornit acel incendiu, fiind sigur că ele sunt înăuntru. Atunci rămâne o singură posibilitate. Linia familie lor a continuat, chiar dacă eu am omorât 2 dintre membrele acesteia, nu înseamnă că nu au mai avut verişoare sau veri.
   O să le găsesc foarte uşor. Singurul obstacol rămânând câştigarea încrederii. Care de asemenea se va rezolva foarte uşor.